Devii un om puternic atunci cand spui "Adio" cui iubesti si ramai totusi fericit .
Cand tindeam sa cred ca pierd,aveam impresia ca totul se prabuseste pe mine. Ma simteam pierduta, dezorientata, goala. Plangeam de dor si imi plangeam de mila. Aveam impresia ca nu voi mai iubi niciodata la fel de mult, sau chiar deloc. Dar am gresit. A fost nevoie de timp, de vindecare. A fost nevoie de lacrimi pentru a avea zambete. A trebuit rabdare. Dupa toate procesele astea, am realizat ca am puterea sa ma reindragostesc. Mai tare, mai pasionata, mai intens, mai..mai . Am inteles ca nimic din ce se intampla in viata noastra nu ne poate pune capat viselor, viitorului, asta daca noi ne dorim cu adevarat sa mergem mai departe. Toate intamplarile, trairile,fac parte din viata noastera, asta e cursul ei. Fara ele nu am aprecia cu adevarat lucrurile bune care vin pe parcurs.
Asa s-a intamplat si cu noi ..a fost frumos, da .. destul de dragut.
Cineva mi-a spus odata ... ca daca o relatia aduce mai multe lacrimi decat zambete, atunci nu se merita. Alta persoana mi-a spus in seara asta ca prin lacrimi se dovedeste iubirea, persoana era beata. Argument invalid.
O relatie trebuie sa fie numai un zambet, roz, frumoasa, sa te implineasca, sa spui cu drag, da "el e iubitul meu si sunt fericita alaturi de el". O relatie are suisurile si coborasurile ei, ca toate celelalte lucruri normale ale vietii . Incepi sa iubesti, intervine gelozia, esti neatent pierzi, devii infidel, fara sa te gandesti ca poate un suflet e acasa, asteptandu-te cu drag sa vii, sa il saruti si sa iti spuna ca i-ai lipsit, si da gresim. Suntem oameni, invatam din propiile greseli, altfel nu am face fata realitatii.
Asa am gresit si eu, un suflet rece la inceput, nu mi-a pasat, de nimic, nici de el. Am fost o persoana falsa. Am inselat. Am recunoscut, am gresit, am remediat iar intr-un final am pierdut .. O persoana care greseste o data o poate spune ca a fost intr-adevar o eroare, a 2-a oara, deja a fost o alegere.
Alegem sa gresim. Pe propia noastra raspundere, pe propia piele, cu toate ca suntem constienti de conseciinte.
La randul nostru primim nenumarate sanse, in speranta ca ne vom schimba. Mintim persoana, ne mintim pe noi ca o vom face, nu e asa. Nu ne vom schimba niciodata. Daca era persoana potrivita .. alegeai sa nu ii gresesti din propia initiativa.
Nu era potrivit, recunosc, si mi-a luat destul de mult timp sa imi dau seama de asta. Am tot sperat ca in el, in tot Raul lui se poate ascunde, undeva in intuneric, parasit si singur, Binele. N-a fost asa. Niciodata. Nici acum nu va fii. Din pacate e prea tarziu uneori sa-ti para rau, pentru ca iubitul (persoana pe care o iubesti) se satura, si pleaca.
La fel ca mine. Am ales sa plec. Nu fizic cat sufleteste. Iar tu nici macar nu vei stii. Te voi minti cu zambetul pe buze ca inca te mai iubesc, iti voi da sperante false ca totul va fii bine, ca la final, intr-o zi banala de Marti sa iti spun ca s-a terminat, neasteptat. Si vei suferi, ma vei implora sa nu fac asta, din pacate, nimic nu va mai schimba situatia, deja schimbata. A aparut el, care m-a facut sa vad totul dintr-o total alta perspectiva. Si vei suferi, amarnic, pentru ca meriti. Si vei avea Raiul pe pamant, pana vei intalni, puieril, mergand prin parc, uitandu-te la frunze cum cad, gandindu-te la un nou inceput de an, Iadul. Si nu iti va placea sa traiesti printe demoni, va fii rau, un cosmar. Si vei incerca sa te trezesti, te vei ciupi sperand ca totul sa fie un vis, vei plange, vei tanji dupa trecut, gandindu-te ca a fost prea tarziu. Ma vei uri. Stiu. Uraste-ma, ca de iubit n-ai fost in stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu