Da.. deja trecuse prea mult timp ca sa mai dureze mult =)). M-am saturat. Si ce? Nu mai vreau. PUNCT
Gresesc eu cu ceva ca mi s-a acrit ? Sa se ascunda de mine, ca el mereu are treaba, bussinesuri de'ale lui, ca el se intalneste cu "cineva", "undeva", nu ca mine " sunt cu x si y in locul z ". M-am saturat sa ma si ascund. M-am si plictisit.. devenise... monoton. Era un copil, fara experienta,fara curaj, fara nimic. Genul care vede in filme si crede ca asa trebuie facut. Eu nu de asta aveam nevoie.
Dar, chiar am tinut la el. Si poate chiar acum incep sa realizez ca dragostea mea pentru el a fost pura, si din lipsa de dragoste m-am confensat lui, dusa de val si neavand pe nimeni am zis : gata, pe el il iubesc. Si am facut-o. Dar din pacate, dragostea a fost cea de la inceput : frateasca..
Intre noi doi nu putea fii niciodata ceva mai mult.. nu avea cum. Si poate totusi e mai bine.
Si poate ce m-a facut sa realizez toate aceste lucruri este ca am cunoscut pe altcineva. Si chiar sunt mandra de asta, sunt fericita cu el, il plac, ma place. Totul e foarte bine. Si pana la urma, i-am ascultat sfatul. " Cred ca trebuie sa iti gasesti si tu pe cineva" asta o spunea cat timp si el avea prietena. Dupa ce s-a despartit de ea, era totul de parca am fii fost casatoriti. Il cunosc perfect. Ne-am certat groaznic. Am facut misto de el, l-am injurat, i-am spus sa ma uite.. l-am spus chiar sa arda si in iad. Si el era ca vantul, ba se dadea smecher la mine, de parca eu il cunosteam de ieri si ma fraierea, si imi spunea ca gataaaaa, sa nu mai apelez la el cand am nevoie de dragoste,etccc. Ba imi spunea ca el ma iubeste prea mult ca sa nu ii pese de mine si tot felul de chestii de genul. Vreau sa zic ca la un moment dat nu i-am mai raspuns la mesaje si s-a certat singur vreo 2 zile pana s-a plictisit.. :))
Revin cu amanunte in urmatoarea postare.
With love, both sides :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu