Mi-era dor .

Va era dor ? Neah ... nu cred. De mine, de postarile mele, de problemele mele ? I-a fost cuiva ? Nu ar conta asta, scriu aici pentru a ma descarca, nu pentru a'i multumi pe altii.
N-am mai scris nimic demult, ce-i drept. Si citisem odata pe blogul unei prietene, ca .. trebuie sa ai o anumita stare, o anumita inspiratie pentru a scrie. Timp, mai ales .. Timp pentru a'ti da seama si ce vrei sa scri si sa pui o ordine in cuvinte. Ei bine, viata mea s-a schimbat la 180 de grade in ultimele luni. Odata cu intamplarile din ea, poate si gandirea.
Relatie de 2 luni jumatate ! o.O Va vine sa credeti ? Ca mie nu ...
Ne-am cunoscut pe 8 martie 2012, ce zi memorabila, la un spectacol la care canta o colega de a mea. El, pe felie cu o alta colega de a mea. Peste cateva zile, colega plus predestinatul = relationship. SON OF A BITCH ! 
After 2 weeks, my soulmate : SINGLE. Come to mommyyyy <3.
2 aprilie, hell yeah ! BACK IN BUSSINES.
Si de atunci avem o relatie adorabila. :) Dar .. stiti cum este acel stereotip " opusurile se atrag" ? Dammit. E atat de adevarat. Si pana la urma, desi nu credeam, dragostea apare exact atunci cand te astepti mai putin.
Dar .. (mereu exista un dar) .. imi e dor oarecum de vechea mea viata. Sa pot face ce vreau, sa nu tin cont de nimeni, sa nu trebuiasca sa dau socoteala de ce fac si ce spun nimanui si mai ales sa nu imi pese de nimeni si nimic inafara de mine.
Tin sa mentionez, desi, tot incerc sa o alung pe Anne din viata mea, aparent dispare, iar apoi .. isi face din nou aparitia in cele mai teribile momente. Incerc sa o las doar pe Enna .. Sa fie totul ok, frumos .. ca in filme.
Si totusi nu se poate. Anne mereu va exista in viata mea pentru ca face parte din mine. Ea a aparut odata cu incheierea unui mare capitol din viata mea de care nici nu vreau sa imi aduc aminte, iar acum nici daca as vrea nu as putea sa o alung.. si ma gandesc totusi ca .. poate e mai bine asa.
Imi e dor sa pot ca eu sa fiu aia care pune punct de fiecare data fara sa ii pese de ceea ce lasa in urma, imi e dor sa imi treaca prin mana in fiecare saptamana altul, imi e dor sa fiu un monstru fara sentimente, imi e dor sa nu imi pese daca ruinez viata cuiva sau daca il distrug moral sau psihic.
Acum insa .. mi-e frica. M-am avantat, am investit sentimente poate "prea de-odata"  si mi-am aruncat inima la intamplare fara sa mai tin cont de creier. Desi stiu ca El, merita. Traiesc cu politica ca toti trebuiesc calcati in picioare si ca nici unul nu este mai presus. Poate este gresit. Ramane de vazut ..